Prieteni adevarati

 Acei oameni care sunt alături de tine în orice situație oriunde te-ai putea afla.

        "Acei oameni care te vor susține în ceea ce vrei tu să faci indiferent cât de nebunesc li s-ar părea.

        Acei oameni care îți vor aduce aminte în ceea ce crezi atunci când te vor vedea dezorientat.

        Acei oameni care sunt în stare să meargă până în pânzele albe și înapoi împreună cu tine, deși niciodată nu-ți vor spune asta. Dar ți-o vor demonstra cu fiecare ocazie."

Tânărul teolog azi

        7 ianuarie, 2010 by Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Însă cine e teologul ortodox astăzi, ce rol are? e o problemă importantă. Pentru că teologul ortodox real e cel care trasează o direcție, care indică direcția potrivit Tradiției Bisericii. E ochiul și mintea clară a Bisericii. Fără teologi reali Biserica devine o instituție, care prestează doar înmormântări, botezuri și cununii.

Numai că teologii ortodocși reali nu se nasc numai la seminar sau facultate și nici numai la Biserică și nici numai în societate. Ei apar când cartea și slujba, societatea și istoria, adevărul și curăția conștiinței se îmbină în persoana lor pentru mântuirea lor și a tuturor membrilor Bisericii.

E fals să spui că teologul ortodox e teolog numai pentru că are 7, 10, 20 de ani de teologie în spate. El este teolog pentru că a făcut din academismul teologic și din slujirea pastorală și din scanarea corectă a societății în care trăiește modul său de a fi.

         Teologul ortodox real, autentic, este el însuși o întruchipare a teologiei dumnezeiești, pentru că s-a lăsat convins și mlădiat și schimbat pas cu pas, pe fiecare zi, de către Dumnezeu, în ambianța divino-umană a Bisericii și în interacțiunile de tot felul de la nivel social.

Mai pe scurt…tânărul teolog de azi…este și nu este, pentru că realitatea lui depinde nu doar de cum poate să se strecoare pe la facultate sau prin viață…ci stă în ceea ce face cu el însuși. Și ce face fiecare cu sine acasă…se vede afară.

Avem mulți licențiați, mulți masteranzi, doctoranzi, doctori în teologie…și prea puțină eficiență, prea puțin pragmatism teologic. Și când vorbesc de pragmatism teologic mă refer la cărți scrise, cărți traduse, originalitate, proiecte online, creativitate pastorală.

        Totuși, în epoca vitezei…să nu avem Scriptură, Sfinți Părinți, Viețile Sfinților, cultul retraduse cap-coadă și comentate…după vreo 50-60 de ani de teologie academică în România înseamnă că nu stăm bine deloc sau că nu ne-am orientat teologic suficient de bine, de matur, de propriu, pentru vremea noastră.

Și acest handicap, parcă, nu îl recuperăm nici cu inițiative de sus și nici de jos.

Despre noi,

          Viata te aruncă unde nici nu bănuieşti, te încearcă asa cum nu poţi anticipa şi îţi scoate-n cale tot felul de oameni.
      Prietenii adevăraţi sunt atât de greu de găsit şi uneori de păstrat, de aceea cel care are măcar unul în viaţa asta se poate numi că-i fericit.
      Împreună cu prietenii mei am hotărât să mergem în vacanţa de iarnă la Vatra Dornei saă ne facem de cap. Ne-am dat cu snowboardul, cu sania, am băut vin fiert şi nu îm ultimul rând pe patinoar. Pe patinoar a fost o adevarată distractie, am râs şi ne-am lovit în continuu.
      Ce mai vacanţă minunată 

Cuvinte din călimara sufletului

          Oglinda este cea mai buna prietenă a mea, niciodată când am plâns nu a râs de mine.

                   Din Invăţăturile Duhovniceşti ale Sfântului Serafim

                   Despre pacea sufletească

       “Scopul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt. Dobândeşte pacea lăuntrică şi mii de suflete se vor mântui în jurul tău. Totul este subordonat agonisirii acestei păci, alipirea de Biserică, adevărata nădejde, îndepărtarea de patimi, iertarea greşelilor, neosândirea aproapelui, tăcerea lăuntrică. Nimic nu este mai bun decât acea pace în Hristos, prin care sunt respinse năvălirile durerilor celor rele, din văzduhuri şi de pe pământ. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri (Efeseni 6, 12). Un om înţelept îşi îndreaptă duhul înlăuntrul său şi îl coboară în inima sa. Atunci harul lui Dumnezeu îl luminează şi el se află într-o stare de linişte suprapământească, adică, având conştiinţa împăcată, căci el contemplă harul Sfântului Duh în interiorul său, după cuvântul lui Dumnezeu: „Unde este pace, acolo sălăşluieşte El”. Cel care merge în pace adună ca şi cu o lingură darurile harului. Când un om dobândeşte pacea, atunci poate revărsa şi asupra altora lumina sufletului său… Domnul nostru Iisus Hristos a lăsat această pace ucenicilor Săi înainte de moartea Sa ca pe o comoară nepreţuită, zicând: Pacea Mea dau vouă, pacea Mea las vouă (Ioan 14, 27). Apostolul vorbeşte de asemenea despre această pace: …şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus (Filipeni 4, 7). Şi astfel se cuvine ca noi să ne îndreptăm toate gândurile, dorinţele şi faptele spre dobândirea păcii lui Dumnezeu, strigând totodată împreună cu Biserica: Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă… (Isaia 26, 12).”

Tanarul teolog si prietenia